Nu te pot visa...nu pot visa de tine,desi adorm cu tine in gand...mi se face dor de tine si as vrea sa fii langa mine sa-ti pot spune asta...dar...mereu exista un dar..stiu,stiu ce mi-ai spus si tocmai asta incerc sa fac...

intotdeauna am visat la cineva,stiam ca exista cineva,acolo undeva,care se gandeste la mine ,dimineata cand se trezeste sau seara cand adoarme...cu tine nu stiu cum sa visez...nu vreau sa te vad sau sa te aud doar cand e luna plina,vreau sa fii in mintea mea mereu...sa te stiu acolo,ca un refugiu,ca o oaza de liniste...daca ai sti de cate ori ma ia valul sa-ti spun toate astea..si tot de atatea ori revin la mal:( cine stie,poate examenul asta va schimba ceva.

mi-e teama sa ma las purtata din nou de val,de acelasi val care mi-a aprins beculetele in week-end,de teama sa nu sufar din nou...

Toti suntem putin luati

Cine se aseamana se aduna.Dar tre sa recunosc ca unii din prietenii mei sunt mai dusi decat mine:))(sau cel putin asa mi-a dovedit ziua de azi) De ce daca omul vobeste cu Dumnezeu se cheama rugaciune,iar daca Dumnezeu vorbeste cu oamenii se cheama schizofrenie...si totusi,ma bucur ca am prin preajma asa oameni "dusi"care imi sunt dragi .te imbratisez cu drag,melcussor,oriunde te-ai afla:*

Stabilisem candva ca daca vreodata voi deveni o persoana incomoda,sa-mi spui...dar si tacerea ta spune multe.Am inteles si totusi mi-as fi dorit o explicatie,poate ca macar atat meritam.

Am dat din intamplare peste scrisoarea de la tine si am privit-o cu alti ochi.Siner,nu-mi aduc aminte decat franturi si nu mi-am imaginat ca ar putea fi ceva serios.Oricum,timpul a trecut,fiecare a luat-o pe durmu lui si nu vreau sa reprosez nimic,decat ca nu ai avut curajul sa-mi spui.

Eram capabila sa fac un drum pana la tine,sa clarificam situatia,eram capabila sa vin sa aleg acolo,dar se pare ca n-a mai fost cazul de atata drum si sacrificiu.ce e drept,m-ai rugat atunci sa fac acest durm si nu l-am facut.oare daca veneam s-ar fi schimbat ceva?Eu macar am curajul ca sa spun ca ma aflam la o rascruce si vroiam sa stiu ce aleg,daca am vreun motiv ca sa privesc inapoi si sa o iau pe un alt drum,pe acel drum pe care trebuia sa-l fi facut atunci.

Insa timpul mi-a dovedit ca nu am ce sa regret,cel putin in ceea ce te priveste,ca nu am niciun motiv sa fi ales drumul tau.Si totusi,eu raman cu intrebarea de ce nu ai avut curaj sa-mi vorbesti,sa recunosti,sa fii responsabil de alegerile pe care le faci.Si tu ai ales si mergi pe drumul tau.Important e sa mergi fara regrete si fara ce-ar fi fost daca.Te-am iertat,te-am uitat...drum bun!

Vise...sau visuri...

Ti s-a intamplat vreodata sa nu poti adormi de atata fericire?sau sa fie un gand care nu-ti da pace...sa visezi cu ochii deschisi la ceva ce se poate intampla pe bune...Mi s-a intamplat sa nu vreau sa adorm,de teama ca atunci cand ma voi trezi va disparea magia clipei "de acum"...
Am avut aseara o experienta de genul asta si mi s-a umplut sufletul de bucurie.Bineinteles ca mai e drum lung pana ca visul meu sa devina realitate,dar macar acum stiu ce-mi doresc...stiu ce vreau...am un punct de pornire si nimic nu-mi va sta in cale sa ajung acolo unde doresc.
Citeam undeva ca primul lucru ca sa obtii ceva de la viata asta este sa te hotarasti ce vrei.
Am avut si alte vise...dar unele din ele chiar sunt imposibile..sau putin probabile..dar asta,parca mi-a dat din nou aripi...
Am mai visat cu ochii deshisi si ai putea spune ca sunt o visatoare...mi-am facut planuri care au esuat...mi-am facut sperante si iluzii desarte...totul s-a destramat intr-o clipa..si de aceea nu mai sper...ci doar am un vis,un vis care imi canalizeaza toata energia spre el..sper ca intr-o buna zi va deveni realitate...

Sa stai de vorba cu tine,cu sufletul tau...e ca si cand ai incerca sa cauti un rapuns...ce te supara,ce te necajeste ,suflete al meu?!Nici nu-mi aduc aminte ultima oara cand am fost fericita...totul se intampla asa de repede in jurul meu,totul se deruleaza cu o viteza de nedescris...cand mai e timp pentru tot ce ma face fericita?Am invatat candva sa iubesc...si totusi,parca timpul isi intinde aripile lui si peste acest sentiment...ce era frumos acum a devenit rutina..."a ruginit frunza din vii"...tot ce era candva verde acum a ingalbenit si s-a uscat...

De unde toate aceste ganduri colorate?citind,am impresia ca sufletul meu e stins...si totusi ...simt in mine o bucurie,o forta care renaste cu fiecare rasarit al soarelui...unde erai?!pe care astru?!de ce sa cobor cu picioarele pe pamant cand,intre norisorii mei e atata liniste si atata pace?sper ca ma auzi...sper ca ma vezi...

"Poate pentru lume esti doar o simpla persoana,dar pentru o anume persoana reprezinti intreaga lume..."

"Cine te-a facut sa plangi nu-ti merita lacrimile...iar cine le merita nu te va face niciodata sa plangi..."

Lamaia vietii,omul si coaja...

Incearca sa fii un om,in adevratul sens al cuvantului.Sa nu trisezi niciodata,nici atunci cand nu te vede nimeni.Nu fura din ceea ce ai de facut,iti furi singur caciula si,atunci cand te astepti mai putin,totul se intoarce impotriva ta.
Nimeni n-a spus ca va fi usor,totul este o lupta,o calatorie pe care o faci,de cele mai multe ori singur,sau alaturi de cineva.
Important e cum mergi pe drumul tau,daca poti sa tii fruntea sus atunci cand te toti te arata cu degetul si si-au pierdut increderea in tine.Ai izbutit de atatea ori,inca un efort e o joaca de copil...."intre noi mai e un pas,atata doar a mai ramas"...
Cu cat e mai mare efortul depus pentru a obtine ceea ce-ti doresti,cu atat mai mare este bucuria ca ai obtinut ceea ce ti-ai propus.Problema e,ca odata ajunsi in posesia a ceea ce ne doream,ne propunem alte obiective noi,alte teluri..."pana cand si pana unde"...nu conteaza intrebarile inutile,ci doar sa fii un om integru...
Viata ti-a oferit lamai?ce-ai zice de o citronada?si pentru ca nu puteam sa inchei fara un cantec pe ziua de azi...vezi coji,nu de lamai,ci de portocale. :)

Astazi e ziua ta

Care om normal si-ar inchide telefonul de ziua lui?si nu ma refer la cazurile cand abonatul e dus cu pluta,adica nu are semnal e plecat prin tari straine si mai calde...si cat de dus tre sa fii sa uiti de ziua cuiva?eu am vrut sa spun un simplu la multi ani si o urare de bine,chiar daca relatiile cu persoana respectiva nu mai sunt de nici un fel..si poate e mai bine..dar nu pot uita ca intr-o anumita zi e totusi ziua ta(doar daca am ceva pe cap care chiar mi-a luat mintile).

Nimic nu se compara cu un zambet,cu mirosul cafelei,cu ruginiul toamnei si cu o plimbare in parc la sfarsitul lui septembrie intr-o sambata insorita..sambata dimineata,"fara ceas si fara anotimpuri".Au ingalbenit teii,au inceput sa cada castanele.Asa ca,mi-am luat o zi libera,o zi in care sa ma plimb.Desi in oras se lucreaza si strazile sunt un continuu santier,e un loc care ma face fericita:parcul.Mai sunt inca pustii cu rolele care si-au agatat bocancii pe cablul dintre stalpi(intotdeauna m-am intrebat cum si daca ii mai dau jos de-acolo)..mai e inca ceasul,dar nu prea mai are flori...mai e si o fantana(mie mi s-a parut ca au imbogatit-o c-o statuie noua)...numa nuferi si lebede nu prea mai sunt.. In fiecare clipa se intampla ceva nou,totul e sa am ochii larg deschisi ca sa pot vedea schimbarile din jurul meu.Cred ca toamna mi-a ridicat si mie valul de pe ochi si am inceput sa zambesc din nou,din tot sufletul. :) M-am gandit ca cel mai bun moment ca sa fiu fericita,multumita, e ACUM,AZI!asa ca,plimbare placuta!

Tipu' de la cablu

A mai trecut o luna si iar a a sosit ziua de achitare a facturilor.De data asta s-a nimerit sa le platesc eu.Si am o placere "nebuna" sa ma duc sa le achit,mai ales daca sunt cozi.Ce-mi "place" mie la romani e ca se gasesc sa faca totul in ultima clipa:sa achite facturile in ultima zi,sa faca cumparaturile exact cu o zi inaite de Sarbatori,sa vina la analize doar lunea...De data asta insa,aveam ceva mai multa treaba prin oras si asa ca m-am inarmat cu multa rabdare si cu un zambet.Profit insa de timpul care se scurge cat stau sa-mi astept cuminte randul, ca sa observ cu cata "amabilitate" sunt tratati clientii fideli,mai ales cei care se nimeresc intamplator sa achite darile.Dar cele mai "dragutze" dudui pe care le-am intalnit sunt cele de la finante sau de la itm,care nu apuca niciodata sa-si actualizeze programul de salarii.Cred ca daca eu,mi-as permite o singura data sa nu fiu cu zambetul pe buze la munca,ar fi dezastru total,indiferent de ceea ce e in sufletul meu.Cand lucrezi cu oamenii e mult mai simplu sa-i intampini cu un zambet.
La telefonie mobila,lucrurile stau cu totul altfel.Sunt dudui mai tinere decat mine,care vorbesc frumos,numa ca la intrarea in sediu s-au pus niste reclame cu tipii aia de la f1,care m-au si facut sa cred ca am gresit locatia...la cat erau de mari...si de draguzti ;)
Si ce legatura are tipu de la cablu?Bineinteles ca atunci cand ti-e lumea mai draga,pica netu.Am antecedente si,cand situatia ma depaseste,solicit ajutor calificat in domeniu.ultima oara am patit-o intr-o duminica dimineata,dupa ce toata sambata nu ma putusem conecta.Mi se pare cel mai groaznic lucru care ti se poate intampla,atunci cand ai nevoie urgenta de ceva,exact atunci se intampla sa fii blocat sa poti obtine lucrul respectiv.M-am obisnuit ca daca se intampla ceva in week-end(sa se arda priza,sa ma inunde vecinii sau mai stiu eu ce),sa ma descurc cum pot,pentru ca la numarul in caz de urgenta tre sa raspunda cineva numa' daca esti deja in faza terminala.Am dat un telefon,am gasit cuvinte sa exprim tehnic ce se intamplase cu calculatorul meu si,spre surpinderea mea,in cel mai scut timp a venit o echipa care a rezolvat problema.Oare vine aceeasi echipa si data viitoare cand mai pica netu?

Daca ai sti cat de mult am vrut sa-ti vorbesc atunci,sa te aud,sa te vad razand,asa cum numai tu stii...nu stiu ce m-a oprit,dar pur si simplu nu am putut.Ma gandesc si acum la acea clipa si ce-ar fi fost daca avem curaj.Ce-o sa fac de acum incolo?!Insemni mult pentru mine,in caz ca nu stiai pana acum,sau in caz ca te indoiai de asta.Vreau sa vorbesc cu tine si nu pot,iarta-ma

Lucrurile nu sunt intotdeauna ceea ce par a fi

Este o pilda care mie imi place foarte mult si pe care o redau mai jos.Ceea ce vreau sa spun este ca nu poti cunoaste pe cineva doar dupa cateva "ganduri de-o clipa",nu poti "citi" o perosana printre cateva randuri...iti trebuie rabdare,iti trebuie timp..iti trebuie dorinta...trebuie sa-o vezi,s-o simti...sa vezi cum se uita in ochii tai,cum se poarta cu tine,cum vorbeste cu cei din jur,in diverse situatii.mai sunt o mie si unu de lucruri de facut pana ajungi sa cunosti cu adevarat o persoana...de la un simplu "buna" ,de la un mesaj si pana la a cunoaste o persoana este o cale lunga...de strabatut..in doi..sau de unul singur...uneori o zi...alteori o viata...uneori iti dai seama de cum era persoana respectiva dupa ce n-o mai ai aproape...

Doi îngeri calatori s-au oprit sa-si petreaca noaptea în casa unei familii înstarite.
Familia a fost rea si a refuzat sa-i lase pe îngeri sa înnopteze în camera de oaspeti. În schimb, le-a oferit o camaruta în subsol.
În timp ce îsi faceau paturile, îngerul cel batrân a vazut o gaura în perete si a reparat-o imediat.
Când îngerul cel tânar l-a întrebat de ce, celalalt înger i-a raspuns: " Lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi ".
În noaptea urmatoare îngerii au ajuns sa se odihneasca în casa unui om foarte sarac, dar foarte ospitalier, taran ce locuia împreuna cu sotia lui.
Dupa ce au împartit cu ei putina mâncare ce o aveau, i-au lasat pe îngeri sa doarma în patul lor, unde se puteau odihni în voie.
Când s-au trezit a doua zi, îngerii i-au gasit pe taran si pe sotia lui plângând. Singura lor vaca al carei lapte era unicul lor venit, murise pe câmp.
Îngerul cel tânar s-a înfuriat si l-a intrebat pe cel batrân, cum se poate întampla un asemenea lucru?
" Primul om avea tot… si totusi l-ai ajutat ", a spus el.
" A doua familie avea atât de putin, dar era în stare sa imparta totul, si tu i-ai lasat vaca sa moara ".
" Lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi ", i-a raspuns îngerul cel batrân. "Când am stat în subsol am observat ca în gaura din perete era depozitat aur. De vreme ce stapânul era orbit de lacomie si era incapabil sa-si împarta bogatia cu altcineva, am astupat zidul ca sa nu o mai gaseasca. Noaptea trecuta când am dormit în patul familiei de tarani, îngerul mortii a venit dupa sotia lui. I-am dat în schimb vaca. Lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi."

"aseara te-am asteptat"...nu pot sa cred ca iar "mi s -a pus pata pe tine"..."daca ai sti"... " ma gandesc la tine,ma gandesc,sa nu uiti de mine,sa nu uiti"...na na na

Sunt atatea lucruri in viata pentru care merita sa lupti,sa ai curajul sa ceri ceea ce vrei cu adevarat si sa lupti,oricat de greu ar fi.

cum sa iubesti ceva frumos,cum sa mai speri ca "totul va fi bine",cand tot ce-ti este,mai bine zis "era" drag s-a dus pe aripile vantului...au fost doar "vorbe-n vant"...si toate in urma unui simplu telefon de cateva minute..tot ce-ai strans in ani de zile,tot ce-ai constuit,tot ce-ai sperat...cum sa mai poti iubi,cand in ultimii ani tot ce-am vazut in fata ochilor mei ai fost tu?! cum?! de unde sa-mi iau fortele necesare sa uit?!

si stiu ca te-am ranit si pe tine...dar cum sa traiesc fara tine?cum sa traiesc cu tine?

nu stiu ce-a fost in capul meu...

Cantecele noastre toate

Cand nu-mi gasesc cuvintele,cel mai simplu imi vin in minte versuri.Si ce simplu pare.Parca au fost scrise tocmai pentru mine,gasesti cate ceva pentru fiecare stare de moment.Pentru ca da,e doar o stare de moment.Tu esti intr-un anumit fel,dar,datorita imprejurarilor esti altfel.
" Nu pot uita privirea ta,mereu o visez,nu ma satur de ea.si-atunci cand mi-e dor,ea zboara usor,m-aduce aproape,in inima ta"
"Daca nu-ti mai trebuie dragostea mea,n-o arunca asa,...ca o pereche de pantofi...poate o gaseste cineva"
"Mi s-a pus pata pe tine"..."Telefonul nu mai suna"...
"Cand ma uit la stele,vorbesc cu ele " ...."Daca ai sti,ca exista cineva..."...."Am nevoie de tine"...
"Cat mi-e dor de ochii tai"..."Iubeam si eu candva 2 ochi caprui"
"Termopane,termopane"..."aici sunt banii dvs"..."tanta,tanta,mi-ai furat speranta"..."perfect"...
si cate si mai cate...ca sa nu mai zis de cantecele straine..."Somewhere over the rainbow"...still the one...the reason... more than words...
si lista ar putea continua....
Deja cant de ceva timp si trebuie sa ma intorc la indatoririle cotidiene...dar azi e vineri si vine sfarsitul de saptamana,primul din aceasta luna...

"Nu poti uri toti trandafirii doar pentru ca unul te-a intepat".Cunosti mai multe persoane nepotrivite,pentru ca atunci cand cea potrivita iti iese in cale,sa stii s-o apreciezi cu adevarat(citat melcussor),sau ,daca ai sansa sa cunosti acea fiinta draga,tii bine de ea si nu-i dai drumul niciodata.

Unele lucruri nu pot fi uitate,oricat de mult ne-am stradui...ne amagim singuri ca am putut trece peste un anumit lucru,ca nimic nu s-a schimbat si ca totul va fi ca inainte...Nu-i adevarat,odata ajunsi fata in fata cu un eveniment,totul se schimba in noi,in jurul nostru...si,din pacate,nimic nu va mai fi la fel ca inainte...nici macar un rasarit de soare...

De parca ar fi asa de usor sa uiti..de parca ai putea sa stergi unele lucruri cu buretele asa cum stergi o bucata de text scrisa pe o tabla cu creta...

A venit,a venit toamna

"Toamna se numara bobocii".Se numara restantele,nuntile si..zilele de nastere!

Lectia de azi

Azi mi-am dat seama ca nu toti suntem la fel,nu toti gandim la fel(stiam lucrul asta,doar ca uneori se mai gaseste cate ceva care sa-mi reaminteasca).Un telefon de la o fosta colega din facultate mi-a adus aminte de diverse etape din anii studentiei,legate mai mult sau mai putin de ea. De fapt,mi-au venit in minte numai lucruri haioase,care mi-au adus un zambet larg pe chip(asa,de dimineata,pe care sper sa-l am toata ziua,asta daca nu cumva se trezesc alte amintiri care sa-mi intunece existenta,care nu e nici pe departe linistita perioada asta).Sa revin la colege,asa,mi-am adus aminte de clipele fericite,ceva momente hazlii in care aparea si ea..si ce e mai ciudat,ca imediat,prin antiteza aparea si chipul unei alte colege,care nu privea tocmai cu ochi buni cele intamplate,lucruri banale altfel,care te fac sa tii minte anii studentiei.E o comparatie care mie imi place foarte mult:e o zi frumoasa,cu mult soare,te-ai trezit bine,esti fericita,te-ai imbracat traznet...si te intalnesti cu vecina,care-ti spune ca ti s-a dus ochiul la dres(numai ca sa-ti strice ziua)E treaba ei,a iesit in calea ta tocmai pentru ca tu sa inveti sa primesti cu acelasi zambet si complimentele si insultele.
Si uite asa,pas cu pas pe cararea vietii,s-a mai dus o zi,in care eu am mai invatat inca un lucru(sper sa nu uit pana ies pe usa,dar o sa aibe grija cei din jur sa-mi aduca aminte),ca oamenii nu-s ca tine si nu poti avea parte intodeauna de aceeasi bunatate si de aceleasi zambete pe care le oferi.dar cine asteapta?Pot gasi oriunde un zambet care sa-mi umple sufletul de bucurie,e de ajuns doar sa am o oglinda la indemana :) te imbratisez,cu drag si dor,kukishor :)

"Te-asteapta un om"...

Misterioase sunt caile vietii.."Drumurile noastre poate se vor intalni candva"..sau poate s-au si intalnit deja...
"Aseara te-am asteptat..."n-am crezut ca poti astepta pe cineva sau ceva asa de mult,pana cand nu te-am intalnit pe tine.Oare cine nu-si aduce aminte de primele intalniri cand timpul parca nu mai trecea si persoana draga parca nu mai venea... "astfel de noapte bogata,cine pe ea n-ar da viata lui toata"
Cand tii cu adevarat la cineva nu conteaza nimeni si nimic..nici distanta,nici varsta si fiecare obstacol de fapt e o provocare,poti trece peste tot si peste toate...

Azi sunt supa...simt o durere sufleteasca ce nu poate fi descrisa in cuvinte.E sentimentul acela de gol total,de niciun sentiment,oboseala in tot corpul si parca gandurile imi sunt amortite,parca un paianjen a trecut pe acolo si a tesut o panza prin care nu se mai vede nimic si nici nu se mai poate face nimic.Si nici nu pot vorbi cu cineva,nici nu vreau,doar vreau sa zac in pace...adorm cu tine-n gand ca sa visez de tine.

Bucuria vine din lucruri marunte,atunci cand te astepti mai putin.Nici nu stiu cum sa multumesc pentru cadoul pe care l-am primit astazi,e ceva pentru cariera mea.Multumesc,melcussorul meu drag!sunt fericita :)

Continuam si astazi incursiunea in adancul sufletului meu.Poate ca mi-au fost luate multe lucruri,unele le-am mai pierdut pe drum,dar neuronii n-au fost atinsi de paralizie,n-au intrat inca in acea perioada in care sa vegeteze.Am avut mai mult timp perioada asta sa ma descopar,sa stiu ceea ce vreau...daca ar depinde totul de mine,ar fi mult mai usor..numai ca,pe lumea asta traim inconjurati de oameni.
Cat traieste,omul invata.Orice lucru pe lumea asta se invata..chiar si cele mai simple lucruri,a vorbi si a scrie..la fel se invata si a iubi,a ierta.
Orice minume tine doar 3 zile,dupa care te trezesti la realitate.
Cand cred ca nu mai am forte,cand cred ca sufletul meu e pustiu,tocmai atunci mi se intampla sa gasesc ceva,inauntrul meu care sa-mi dea puterea sa merg mai departe.Pana cand si pana unde?nu stiu,macar sa trec cu bine ziua de azi si maine vom vedea.ASTAZI e un MAINE pentru care IERI ti-ai facut griji.Drum bun si pe curand!

Scrisoare catre un prieten drag

In viata,sunt lucruri care nu se spun si care dor,sunt lucruri care sunt spuse si dor.Minciuna manjeste si adevarul ucide.Ti-as fi spus mai demult asta,dar acum a sosit momentul.Stau si ma intreb uneori care e cel mai potrivit moment pentru a spune ceva cuiva.Oare chiar exista?sau ti-l faci tu?Cand tii cu adevarat la cineva,nu-l poti rani chiar asa de usor...sau,mai stii? Si ce se intampla cand,cu voie sau fara voie ranesti acea singura persoana la care tii si care este pentru tine intreg universul tau?Si daca nu poti lua legatura cu ea,atunci iti raman gandurile,care,intr-un tarziu poate vor ajunge acolo unde trebuie.

Candva ,demult cineva m-a intrebat care e cea mai simpla metoda de a comunica cu cineva.Eu,fara sa vreau,instantaneu,am raspuns:"telepatia".Apoi,dupa cateva clipe m-am gandit ca de fapt,cel mai simplu mod de a comunica cu cineva este acela de-ai spune prin viu grai si fata in fata ceea ce ai de spus;nu trebuie nici sa astepti momentul potrivit si nici nu-ti trebuie pretext pentru a vorbi cu persoana draga.De aici se trag toate,din lipsa de comunicare,din simplu fapt ca ne grabim sa tragem concluzii pripite ,fara a da omului sansa de a explica.Sau poate nu e doar simpla explicatie pe care vrem sa o auzim si atunci suntem surzi,sau ne facem ca suntem SURZI.

Paradoxal,tehnologia ne ofera astazi mijloace incredibile prin care putem lua legatura unii cu altii,dar oare cat de aproape ne simtim cu adevarat fata de cei cu care comunicam?

Si,daca se intampla ,prin nu stiu ce mister sa nu mai dai de persoana respectiva?niciun numar de telefon,nicio adresa..nimic nimic...iti raman gandurile si amintirile..pana cand se vor sterge cu urmatorul val.

Daca vreodata tu,cel ce citesti acum randurile astea asternute candva,demult,simti ca ai fost uitat sau iertat,atunci e cel mai simplu sa te gandesti ca SUNT AICI.

Azi a fost ziua telefoanelor... de ce sa mai faca dorul ravagii?asa ca am pus mana pe telefon si am sunat persoane dragi.Noroc ca ma mai sunasera cativa dintre ei c-o seara inainte si am mai micsorat lista.Si unde mai pui ca mai sunt si doua persoane cu acleasi nume si am sunat din greseala la o alta colega..dar nu-i nimica,m-am bucurat sa o aud si pe ea.Dar mi se pare cel mai ciudat ca mai sunt cate unii "prieteni "care au un obicei si ma intreaba de ce sun tocmai acum si nu i-am sunat mai devreme...pai pentru simplu fapt ca eu sunt cum sunt si acum am crezut ca este momentul sa-i sun.PUNCT

"Dorul nu sta in loc"

Asa spunea candva un cantec.Mi se face uneori un dor,asa de tare,incat doare.Nu mai am nici lacrimi sa plang,sunt asa de fierbinti incat imi ard sufletul.Mi se face asa de dor,incat imi vine sa scot din amintiri acea imagine si s-o strang la piept cu putere,asa de tare incat sa nu-i mai dau drumul niciodata.Si totusi,multe se uita..daca n-am uita ,n-am avea loc unde sa depozitam momentele noi,si ele cu intensitatea lor."Mi-e dor,mie- dor,de fratii mei din Labrador",spunea candva Apolodor...

O noua sansa

ce faci atunci cand ti se ofera o noua sansa?cand,la un moment dat al existentei tale,te trezesti in fata unei situatii,exact la fel cum a mai fost candva?ma rog,poate nu chiar la fel..pentru ca acum datele problemei sunt altele..nici eu nu mai sunt aceeasi.Am ales candva si acum ma vad pusa in situatia de a alege din nou..m-au napadit amintirile,gandurile,intr-un moment nu tocmai bun.Ma intreb de ce ma intalnesc din nou cu amintirile,cand odata am ales sa le uit,am ales ca nu mai fac parte din viata mea...oare simt putin regret acum?ma indoiesc...cred ca a fost cea mai buna alegere pe care o puteam face in momentul acela.Si totusi,mi-as dori sa pot explica,sa pot gasi o modalitate de a spune ca-mi pare rau,ca as vrea cumva sa-mi impac sufletul cu gandurile..cu toti cei care i-am lasat undeva pe drum...

Oglinda de azi,oglinda de ieri...

Fiecare din noi avem ceva de spus.Si daca nu e nimeni sa ne asculte?ce daca?din moment ce gandurile noastre au luat nastere,nu mai e decat un pas pana la materializarea lor.De ce avem nevoie sa ne asculte mereu cineva,sa ne dea sfaturi,sa ne sprijine?cand tot ceea ce ne trebuie,este deja in noi,numai ca uneori nu putem vedea acest lucru.de aia e buna oglinda..numai ca,dupa ce noi ne-am oglindit privirea in ea,ea va lua imediat o alta infatisare,a celui ce va urma...si uite asa,totul e un cerc,sau poate o spirala..tot ce s-a intamplat o data se va mai intampla,poate nu sub aceeasi forma,ci cu o coaja diferita,dar acelasi miez.Si,daca ti se mai ofera inca o sansa,inseamna ca,la un momnet dat,ai luat o anume decizie care te-a adus in fata aceluiasi lucru..cum vei porceda?fiecare zi e o noua zi,alta decat cea de ieri..si totusi,azi este un maine pentru care ieri ti-ai facut griji...deja ai obosit pe drum?calatoria de abia incepe...

Camera si gandurile

M-am hotarat si eu,in sfarsit,dupa ceva timp,ca ar fi cazul unui blog...de ce acum?si de ce bolg?habar n-am,cred ca dorinta de a-mi asterne gandurile undeva,chiar si pe o pagina web.Inainte,chestia asta o faceam pe o pagina de hartie,pe care apoi o motoleam sau ajungea prafuita pierduta prin nu stiu ce colt al camerei mele.
Camera mea...da...ce frumos!O iubesc mult,mai ales pentru faptul ca nu trebuie sa o impart cu nimeni.este a mea si doar atat!Desigur,atunci cand sosesc musafirii(poftiti sau nepoftiti) trebuie sa le oferi un spatiu plin de caldura,chiar daca e pentru o clipa...Camera mea e ca si gandurile,ca si sufletul meu:atunci cand vreau sa vorbesc cu cineva,usa e deschisa pentru toti;cand sunt suparata,imi ichid usa...eventual o mai si incui si trag si draperiile.Cand simt nevoia unei schimbari,cel mai simplu e sa modific ceva,desi acuma n-am nici timp si nici finante pentru schimbari majore...asa ca,cel mai la indema e sa schimb lenjeria de pat!O fac cu atata placere!!!Ce bine ar fi daca si cu sulfetul as putea face la fel:de cate ori am ceva de comentat,sa-l schimb cu altul nou...cu o alta infatisare,cu alte amintiri...un nou inceput.Noroc ca,din cand in cand mai trebuie aerisita camera!Adica mai trebuie ventilat si sufletul...oare insa pentru cat timp poti mentine aerul curat in camera,in suflet???Pana cand se umple paharul si o iei de la capat...ajungi la un capt de drum,o iei de la inceput...

"Dac-as putea sa zbor,ar fi mult mai usor"...daca eu nu pot zbura,atunci poate gandurile mele zboara spre infinitul cerului,pana cand vor gasi ceea ce caut...