In octombrie...Sinaia

Pur si simplu.Am fost cateva zile la Sinaia,in interes de serviciu. Drumul cu trenul pana acolo este unul din lucrurile care ma fac sa zambesc, sa-mi aduc aminte de ce iubesc locurile astea. Peisajul era unul de toamna(pacat ca nu am facut prea multe poze) : apa era de culoarea smaraldului,copacii aveau tot soiul de nuante, de la rosu,caramiziu,portocaliu,galben,unii inca isi mai pastrau culoarea primavarateca, verde intens,spunand parca " pentru noi toamna inca nu a venit,ne mai bucuram de soare".cerul era de un albastru infinit,presarat cu nori albi si cenusii,iar pe masura ce iti ridicai privirea puteai sa admiri peisajul muntilor,care mai la baza se incadrau in peisaj avand aceeasi paleta de culori ca si copacii, iar mai spre varf,se vedea deja zapada. Da, a nins acolo sus,pe creste, iar dimineata era absolut un peisaj magnific: totul liniste, niminc nu misca la ora aceea devreme si cand iti ridicai ochii spre cer puteai vedea muntii acoperiti de zapada.
Nu am avut prea mult timp sa ma las cuprinsa de acest peisaj, ceasul fiindu-mi mai tot timpul acel prieten care imi amintea scopul existentei mele in acel loc. Dar parcul din Sinaia si Cazinoul sunt iarasi doua lucruri minunate. Am avut placerea de a putea vizita o parte din salile cazinoului(sunt sigura ca erau mult mai multe, in care noi nu am avut acces) si am ramas profund impresionata de maretia acestor locuri. Pacat insa ca avem un asemenea sistem care nu stie sa puna in valoare, sa promoveze locurile cu adevarat importante.

I'm singing in the rain

Viata asta e plina de surprize ...si de ploi ;)) in fiecare zi e o noua provocare pentru mine sa incerc sa ajung la munca.Si nu pot ajunge oricum; astazi a plouat cum n-a mai plouat de muulta vreme. Si totusi,simteam in mine o bucurie fara margini.Am ajuns ciuciulete si am plecat inghetata.A fost un drum interesant,plin de miracole la tot pasul.De ce sa pierzi clipele care ti se ofera? poti sa faci atatea lucruri intr-o singura clipa.De exemplu,stateam si asteptam autobuzul,eram cu castile la urechi,departe de tot ceea ce se intampla in jurul meu,aveam un buchet imens de flori in mana stanga(il primisem ca semn de multumire),geanta pe umar,deloc usoara si m-a mai batut gandul sa-mi iau revista cu personalitatile care au schimbat lumea.Si mai si ploua! dar mie nu-mi pasa de nimic,eram feriricta,acea fericire care se naste in mine si nu o impart pe nimeni.parca imi vine sa zambesc si mai mult cand vad ca in jurul meu totul e posomorat,dar eu simt o lumina care ma incalzeste si-mi da putere sa merg inainte.

Inca un pas...

"Mai e un pas...atata doar a mai ramas".nu vreau decat sa se termine toata povestea asta...si nu oricum,ci cu bine,cat mai bine...pentru cine oare? pentru cei din jur sau pentru mine?

Nu te pot visa...nu pot visa de tine,desi adorm cu tine in gand...mi se face dor de tine si as vrea sa fii langa mine sa-ti pot spune asta...dar...mereu exista un dar..stiu,stiu ce mi-ai spus si tocmai asta incerc sa fac...

intotdeauna am visat la cineva,stiam ca exista cineva,acolo undeva,care se gandeste la mine ,dimineata cand se trezeste sau seara cand adoarme...cu tine nu stiu cum sa visez...nu vreau sa te vad sau sa te aud doar cand e luna plina,vreau sa fii in mintea mea mereu...sa te stiu acolo,ca un refugiu,ca o oaza de liniste...daca ai sti de cate ori ma ia valul sa-ti spun toate astea..si tot de atatea ori revin la mal:( cine stie,poate examenul asta va schimba ceva.

mi-e teama sa ma las purtata din nou de val,de acelasi val care mi-a aprins beculetele in week-end,de teama sa nu sufar din nou...

Toti suntem putin luati

Cine se aseamana se aduna.Dar tre sa recunosc ca unii din prietenii mei sunt mai dusi decat mine:))(sau cel putin asa mi-a dovedit ziua de azi) De ce daca omul vobeste cu Dumnezeu se cheama rugaciune,iar daca Dumnezeu vorbeste cu oamenii se cheama schizofrenie...si totusi,ma bucur ca am prin preajma asa oameni "dusi"care imi sunt dragi .te imbratisez cu drag,melcussor,oriunde te-ai afla:*

Stabilisem candva ca daca vreodata voi deveni o persoana incomoda,sa-mi spui...dar si tacerea ta spune multe.Am inteles si totusi mi-as fi dorit o explicatie,poate ca macar atat meritam.

Am dat din intamplare peste scrisoarea de la tine si am privit-o cu alti ochi.Siner,nu-mi aduc aminte decat franturi si nu mi-am imaginat ca ar putea fi ceva serios.Oricum,timpul a trecut,fiecare a luat-o pe durmu lui si nu vreau sa reprosez nimic,decat ca nu ai avut curajul sa-mi spui.

Eram capabila sa fac un drum pana la tine,sa clarificam situatia,eram capabila sa vin sa aleg acolo,dar se pare ca n-a mai fost cazul de atata drum si sacrificiu.ce e drept,m-ai rugat atunci sa fac acest durm si nu l-am facut.oare daca veneam s-ar fi schimbat ceva?Eu macar am curajul ca sa spun ca ma aflam la o rascruce si vroiam sa stiu ce aleg,daca am vreun motiv ca sa privesc inapoi si sa o iau pe un alt drum,pe acel drum pe care trebuia sa-l fi facut atunci.

Insa timpul mi-a dovedit ca nu am ce sa regret,cel putin in ceea ce te priveste,ca nu am niciun motiv sa fi ales drumul tau.Si totusi,eu raman cu intrebarea de ce nu ai avut curaj sa-mi vorbesti,sa recunosti,sa fii responsabil de alegerile pe care le faci.Si tu ai ales si mergi pe drumul tau.Important e sa mergi fara regrete si fara ce-ar fi fost daca.Te-am iertat,te-am uitat...drum bun!

Vise...sau visuri...

Ti s-a intamplat vreodata sa nu poti adormi de atata fericire?sau sa fie un gand care nu-ti da pace...sa visezi cu ochii deschisi la ceva ce se poate intampla pe bune...Mi s-a intamplat sa nu vreau sa adorm,de teama ca atunci cand ma voi trezi va disparea magia clipei "de acum"...
Am avut aseara o experienta de genul asta si mi s-a umplut sufletul de bucurie.Bineinteles ca mai e drum lung pana ca visul meu sa devina realitate,dar macar acum stiu ce-mi doresc...stiu ce vreau...am un punct de pornire si nimic nu-mi va sta in cale sa ajung acolo unde doresc.
Citeam undeva ca primul lucru ca sa obtii ceva de la viata asta este sa te hotarasti ce vrei.
Am avut si alte vise...dar unele din ele chiar sunt imposibile..sau putin probabile..dar asta,parca mi-a dat din nou aripi...
Am mai visat cu ochii deshisi si ai putea spune ca sunt o visatoare...mi-am facut planuri care au esuat...mi-am facut sperante si iluzii desarte...totul s-a destramat intr-o clipa..si de aceea nu mai sper...ci doar am un vis,un vis care imi canalizeaza toata energia spre el..sper ca intr-o buna zi va deveni realitate...