Sa stai de vorba cu tine,cu sufletul tau...e ca si cand ai incerca sa cauti un rapuns...ce te supara,ce te necajeste ,suflete al meu?!Nici nu-mi aduc aminte ultima oara cand am fost fericita...totul se intampla asa de repede in jurul meu,totul se deruleaza cu o viteza de nedescris...cand mai e timp pentru tot ce ma face fericita?Am invatat candva sa iubesc...si totusi,parca timpul isi intinde aripile lui si peste acest sentiment...ce era frumos acum a devenit rutina..."a ruginit frunza din vii"...tot ce era candva verde acum a ingalbenit si s-a uscat...

De unde toate aceste ganduri colorate?citind,am impresia ca sufletul meu e stins...si totusi ...simt in mine o bucurie,o forta care renaste cu fiecare rasarit al soarelui...unde erai?!pe care astru?!de ce sa cobor cu picioarele pe pamant cand,intre norisorii mei e atata liniste si atata pace?sper ca ma auzi...sper ca ma vezi...