In octombrie...Sinaia

Pur si simplu.Am fost cateva zile la Sinaia,in interes de serviciu. Drumul cu trenul pana acolo este unul din lucrurile care ma fac sa zambesc, sa-mi aduc aminte de ce iubesc locurile astea. Peisajul era unul de toamna(pacat ca nu am facut prea multe poze) : apa era de culoarea smaraldului,copacii aveau tot soiul de nuante, de la rosu,caramiziu,portocaliu,galben,unii inca isi mai pastrau culoarea primavarateca, verde intens,spunand parca " pentru noi toamna inca nu a venit,ne mai bucuram de soare".cerul era de un albastru infinit,presarat cu nori albi si cenusii,iar pe masura ce iti ridicai privirea puteai sa admiri peisajul muntilor,care mai la baza se incadrau in peisaj avand aceeasi paleta de culori ca si copacii, iar mai spre varf,se vedea deja zapada. Da, a nins acolo sus,pe creste, iar dimineata era absolut un peisaj magnific: totul liniste, niminc nu misca la ora aceea devreme si cand iti ridicai ochii spre cer puteai vedea muntii acoperiti de zapada.
Nu am avut prea mult timp sa ma las cuprinsa de acest peisaj, ceasul fiindu-mi mai tot timpul acel prieten care imi amintea scopul existentei mele in acel loc. Dar parcul din Sinaia si Cazinoul sunt iarasi doua lucruri minunate. Am avut placerea de a putea vizita o parte din salile cazinoului(sunt sigura ca erau mult mai multe, in care noi nu am avut acces) si am ramas profund impresionata de maretia acestor locuri. Pacat insa ca avem un asemenea sistem care nu stie sa puna in valoare, sa promoveze locurile cu adevarat importante.